La un moment dat, Bulă ajunge într-o mare criză de bani. Se gândi să meargă la vecinul evreu Iţic şi să-i ceară 2 lei, ca împrumut până la primăvară. Iţic îl ascultă atent, apoi îi zise:
– Bine, îţi dau 2 lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog, iar la primăvară îmi dai 4 lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie, mai de nevoie, într-un final Bulă se învoi. Lasă toporul ca zălog, luă banii şi dădu să plece. Însă îţic îl strigă:
– Băi Bulă! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvară ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei 4 lei, că iarna e lungă şi grea, aşa că ştii ce? Ia dă tu acum 2 lei înapoi, şi la primăvară îţi mai rămân de dat doar 2 lei, ce zici, o să-ţi fie mai uşor?
Bulă se gândi puţin şi recunoscu, în sinea lui, că Iţic are dreptate şi că uite, e un vecin adevărat, aşa că se învoi, îi dete înapoi cei 2 lei şi plecă acasă ceva mai uşurat. Însă pe drum tot calcula:
– Hmmm! Bani nu am, topor nu mai am, însă m-am ales cu o datorie de 2 lei, şi totuşi nu a fost nimic în neregulă…!

P.S.: azi, Iţic şi-a schimbat numele şi acum se numeşte FMI!